Povestea Denisei Țuțu Diaconu și lectia celor 500 km pe acoperișul României

Denisa Țuțu Diaconu, o ingineră în construcții, mamă și artistă în timpul liber ne arată cum sportul de anduranță devine o formă pură de joacă, o versiune condensată a vieții și calea spre o reziliență de neclintit.

Sunt momente pe crestele Carpaților când muntele pare că își schimbă starea de spirit de la o curbă la alta. În câteva minute, soarele blând de august se ascunde după o perdea grea de nori, temperatura scade brusc, iar vântul începe să muște din șoseaua suspendată la peste 2.000 de metri altitudine. Ploaia torențială spală asfaltul, transformând fiecare coborâre într-un exercițiu de atenție și stăpânire de sine.

Pentru majoritatea oamenilor, acesta este scenariul unei zile în care mai bine rămâi la adăpost. Pentru Denisa Diaconu și partenerii ei de drum din Haita Bicicliștilor, a fost pur și simplu decorul unei aventuri de patru zile peste Transalpina și Transfăgărășan.

Bilanțul?

509 kilometri, 7.677 de metri diferență de nivel și aproape 27 de ore de pedalat efectiv.

Dar cine este femeia care privește o urcare interminabilă prin ploaie nu ca pe un calvar, ci ca pe o invitație la joacă?

„O combinație între disciplină și joacă”

Privind din exterior, profilul Denisei Diaconu pare un mozaic fascinant de contraste. La 40 de ani, este ingineră în construcții, a studiat deopotrivă ingineria și artele, este mama unui băiat de 11 ani și împarte casa cu trei pisici grase.

„Dacă ar fi să mă descriu în doar câteva cuvinte, aș spune că sunt o persoană care se entuziasmează ușor și se plictisește greu”, spune Denisa. „Sunt o combinație între disciplină și joacă, între inginerie și arte, între planificare și spontaneitate. Lucrez ca inginer în construcții, un domeniu ce pare riguros, dar am studiat și artele. Pentru mine, ambele presupun creativitate, viziune și capacitatea de a transforma o idee în ceva concret. Arta mă ajută să văd dincolo de cifre, limite și proceduri, iar ingineria mă ajută să dau formă ideilor creative într-un mod organizat.”

Restartul de la 30 de ani: întoarcerea la natură

Rădăcinile spiritului ei de exploratoare vin dintr-o copilărie liberă la țară, unde natura era locul de joacă, iar râurile, copacii și alergarea umpleau fiecare zi. După o adolescență plină de sporturi, de la volei și baschet până la alpinism și parașutism, a urmat o perioadă mai liniștită între 18 și 30 de ani.

Însă la 30 de ani a urmat un punct de cotitură care aveau să-i redefinească viața.

„Momentul care mi-a schimbat complet direcția a venit când nu mă mai regăseam în persoana care ajunsesem și am simțit nevoia să mă reconstruiesc de la zero”, mărturisește ea. „Cred că cele mai frumoase povești apar atunci când ai curajul să ieși din rutină. M-am întors atunci la ceea ce știam din copilărie că mă face fericită: sportul în natură, aventura și arta.”

A reînceput să alerge, s-a apropiat de cicloturismul de anduranță în 2019 cu Randonneur România, iar ulterior s-a alăturat celor din Haita Bicicliștilor, un grup de cicliști pasionați de ture lungi și „hardcore”, organizate fără taxe, doar din dragoste pură pentru drum.

Turele lungi ca o versiune condensată a vieții

Pentru Denisa, pedalatul pe distanțe lungi nu are legătură cu căutarea medaliilor, a timpilor de pe Strava sau a unei discipline organizate.

„Turele lungi sunt o versiune condensată a vieții: apar dificultăți, oboseală, momente de îndoială, dar și bucurii enorme. La final rămâi cu povești din care ai mai învățat ceva, iar tu ai devenit deja o versiune mai rezilientă a ta.”

Denisa a învățat să privească obstacolele de pe drum din prisma experiențelor reale prin care a trecut:

„Atunci când sunt într-o tură de anduranță și am impresia că nu mai pot, îmi amintesc că viața mi-a dat provocări mult mai serioase decât o urcare lungă, o durere de genunchi sau câteva ore de pedalat. Așa că îmi spun: «Dacă tot am ales de bunăvoie să fiu aici, ar fi păcat să mă plâng acum de niște kilometri sau de o schimbare nefavorabilă a vremii».”

Drumul spre Unstoppable: un exemplu pentru fiul ei

Legătura Denisei cu clubul Unstoppable a apărut natural, din dorința de a transforma fiecare oră din zi într-un câștig.

„Am ajuns în Unstoppable într-un moment în care cautam o modalitate de a folosi timpul cât mai frumos și eficient, atât pentru mine, cât și pentru fiul meu. El avea activitățile lui sportive, iar eu nu voiam să petrec acele ore așteptând pe margine. Mi-am dorit să fac ceva pentru mine în același timp.”

Mai mult decât mișcarea în sine, stilul ei de viață este un mesaj transmis fiului ei, care moștenește la rândul lui latura artistică și exploratoare:

„Cred că una dintre cele mai importante lecții de viață pe care i le pot oferi fiului meu este exemplul unui adult care își urmează pasiunile, are curaj și nu renunță la propriile visuri, chiar dacă cei «de pe margine» îl descurajează.”

Lumea colorată din spatele ghidonului

Când nu este pe bicicletă și nici pe șantier, Denisa navighează între mișcare și creație: desenează, brodează, face fotografie și caută muzică obscură pe care nu o ascultă nimeni. Pentru ea, relaxarea nu înseamnă să stea, ci o schimbare de stare.

Iar dacă ar fi să-și adune întreaga filosofie de viață într-o singură propoziție, aceea ar fi:

„Între alb și negru există întotdeauna o lume colorată.”

„Am învățat că, în momentele dificile, avem tendința să vedem lucrurile în extreme: ori totul merge perfect, ori nimic nu mai are sens. Dar de cele mai multe ori realitatea este mult mai bogată. Când reușim să privim situația din mai multe perspective și să avem încredere în propriile resurse, apar soluții pe care nu le vedeam inițial.”

Tura celor 500 de kilometri peste cele mai înalte șosele ale țării s-a încheiat, iar povestea Denisei rămâne o inspirație pentru întreaga comunitate Unstoppable. Ne reamintește că muntele, ca și viața, nu trebuie cucerit cu încrâncenare, ci parcurs cu inima deschisă, cu curaj și cu entuziasmul pur al unui copil care a ieșit din casă să se joace.