În cadrul comunității noastre, suntem obișnuiți să întâlnim oameni ambițioși, asta pentru că sportul pe care îl practicăm, triatlonul, este unul compatibil cu această atitudine. Vă propunem să aflați povestea Anei Maria Apostol – medic clinician, chirurg și una dintre cele mai active colege din Unstoppable Sport Club – o expertă în managementul timpului, pentru care sportul nu este doar un hobby, ci o extensie a profesiei.
Cine este Ana? Ea însăși se descrie cu modestie și realism:
„Am un singur job adevărat, cel de medic ORL. Lucrez în cadrul MedLife, unde programul înseamnă 8 ore de consultații și încă 2-3 ore de intervenții chirurgicale – la Clinica de adulți MedLife Grivița și, în fiecare zi de miercuri, la Spitalul de Pediatrie MedLife. Deci vorbim despre cam 8-10 ore de muncă pe zi. Al doilea «job» este cel de mămică și soție. Iar al treilea «job» este cel de om sportiv, care încearcă să facă performanță.”
O viață trăită în regim de triatlon: arta tranzițiilor zilnice
Pentru mulți dintre noi, un triatlon reprezintă un eveniment de câteva ore pentru care ne pregătim luni de zile. Pentru Ana, această dinamică este o realitate permanentă.
„Da, pot zice că viața mea este un triatlon zilnic 😊.”
Spre deosebire de competițiile oficiale, în viața de zi cu zi, perioadele ei de tranziție sunt aproape inexistente. Singurele momente în care corpul și mintea se opresc pentru o scurtă pauză sunt cele petrecute la volan, în timp ce conduce prin oraș de la un loc de muncă la altul. Atunci alege să se relaxeze ascultând muzică la radio și savurând momentele de liniște în care nu mai trebuie să vorbească.
Aceste tranziții nu i s-au părut niciodată grele sau obositoare. Din contră, le vede ca pe niște ferestre de bucurie în care lasă în urmă sarcinile unui job pentru a trece cu entuziasm la următorul.
„Exact ca la triatlon, când te bucuri că ai terminat o etapă de care te-ai cam plictisit și treci la alta diferită; astfel, competiția este mai interesantă, prin urmare și viața este mai interesantă, nu-i așa?”
Reteta unei minți „fresh”: trezirea la ora 4:50 AM
Motivația de a deveni o persoană matinală a apărut inițial dintr-o necesitate complet pragmatică: dorința de a evita traficul sufocant din București. Deși programul ei de lucru la spital începe oficial la ora 08:00, Ana nu locuiește în apropierea clinicii. Pentru a nu pierde mai bine de o oră în ambuteiaje, a preferat să plece mult mai devreme de acasă, ajungând la serviciu în jurul orei 7:00.
Totuși, această sosire timpurie venea cu un cost: o stare profundă de somn și dificultatea de a fi complet trează și aptă pentru consultații și intervenții chirurgicale. Soluția a apărut în ziua în care a descoperit un bazin de înot deschis de la ora 6:00 AM și a decis să își înceapă ziua în apă, înainte de a intra în spital.
Rezultatele au fost spectaculoase:
- După fiecare antrenament de înot, s-a simțit extrem de revigorată.
- Creierul devenea instant „fresh” și mult mai capabil să facă față stresului de la locul de muncă.
- Deși la ora 5:30 AM este nevoită să străbată Bucureștiul dintr-un capăt în altul pentru a ajunge la bazin, efortul merită 100%, deoarece traficul este lejer, iar beneficiile fizice și psihice sunt totale.
Ceea ce a început ca un experiment de două antrenamente pe săptămână s-a transformat rapid într-o pregătire zilnică. Ana a înțeles că succesul și performanța în triatlon necesită consistență. Astfel, stimulul care o determină să se ridice din pat în fiecare dimineață la 4:50 AM este conștientizarea faptului că va fi mult mai eficientă la spital, iar la următoarea competiție linia de sosire va fi mai ușor de atins, datorită unei performanțe superioare.
Această rigurozitate nu se oprește odată cu venirea weekendului. În zilele libere, Ana se trezește natural, înaintea ceasului, în jurul orei 6:00 și ceva. Programul rămâne sfânt: începe ziua cu înot, continuă cu alergare și, dacă timpul permite, adaugă o sesiune scurtă de bicicletă, dedicându-și restul zilei familiei și prietenilor.
Simbioza dintre bisturiu și sportul de rezistență
Pregătirea pentru triatlon dezvoltă calități profunde care își găsesc aplicabilitatea directă în medicină: organizarea, conștiinciozitatea, meticulozitatea și perseverența. Pentru Ana, aceste trăsături au fost vitale în activitatea de clinician și, mai ales, în cea de chirurg.
„Au fost operații care au durat mai mult timp sau au fost mai dificile și aveam tendința să renunț… să rog alți colegi să mă ajute sau să termine ei operația (mai ales la începuturile carierei mele), dar datorită ambiției și perseverenței mele nu am renunțat și am mers mai departe, gândind altfel strategia, exact ca într-o competiție, mai ales într-un triatlon când—mai ales la ultima rundă, alergatul—îți vine să renunți sau să te cam oprești că nu mai poți…”
Cele două fațete ale vieții ei se ajută reciproc prin repere mentale puternice: în momentele critice din sala de operație se întreabă dacă ar renunța în timpul unui triatlon, iar pe traseul de concurs își extrage energia din disciplina specifică chirurgiei. O disciplină mentală de fier, pe care sportul o șlefuiește zi de zi.
La finalul efortului, indiferent de formă, sentimentul este unic:
- Împlinire este cuvântul care îi definește starea de spirit când trece linia de sosire a unei curse.
- Aceeași împlinire o încearcă la finalul unei operații complexe sau al unei consultații, atunci când își vede pacientul revenind la control complet vindecat.
Managementul timpului la minut: cum arată o zi normală?
Filozofia Anei este simplă: viața este scurtă și trebuie trăită cu bucurie în fiecare zi. Deși consideră că idealul celor 24 de ore ar trebui împărțit în mod egal – 8 ore de muncă, 8 ore de timp personal și 8 ore de somn – realitatea o obligă să reducă somnul la 5-6 ore pentru a le face pe toate. Cele 8 ore de timp personal sunt împărțite strict între familie și sport.
Pentru a reuși, mintea ei funcționează asemenea unui calculator: își stabilește o schemă clară la începutul zilei și nu renunță la ea indiferent de ce se întâmplă. Această rutină strictă implică și sacrificii asumate:
- Renunță uneori la câte o masă sau la socializarea clasică cu prietenii.
- A eliminat aproape în totalitate televizorul și statul inutil pe telefon, două elemente care nu își găsesc locul în viața ei.
- Preferă ca în locul unei ore comode pe canapea să facă mișcare, sursa ei principală de energie, endorfine și serotonină.
Programul ei zilnic este o dovadă vie a ceea ce înseamnă disciplina totală, fiind caracterizat de o absență completă a timpilor morți:
| Interval Orar / Moment | Activitate |
| Dimineața devreme | Antrenament riguros de înot la bazin. |
| 07:00 – 16:00 | Activitate intensă la spital: consultații și operații. |
| Înainte de ora 18:00 | Profitând de distanța lungă dintre spital și casă, efectuează antrenamentul de alergare. |
| 18:00 | Își ia cei doi copii (în vârstă de 13 și 17 ani) de la școală. |
| Seara | Ajunsă acasă, rezolvă treburile casnice. |
| După-seara | Dacă treburile sunt gata mai repede, adaugă un scurt antrenament pe bicicletă. |
| 21:00 | Ora la care finalizează tot ce și-a propus (inclusiv redactarea interviului de față). |
Când lumea o întreabă dacă nu este obosită, răspunsul ei vine natural:
„Nu mă gândesc dacă îmi este greu… fac lucrurile așa cum mi le-am stabilit în minte și sunt fericită și satisfăcută la sfârșitul zilei că am dus la capăt ce mi-am propus la începutul zilei.”
Ana este convinsă că sportul practicat în confortul corpului menține mintea ageră și face ca activitatea profesională să pară mult mai ușoară.
De la teama de bicicletă la visul numit Half Ironman
Evoluția Anei în lumea sportului reflectă ascensiunea ei profesională. Totul a început de la cursuri de dans sportiv urmate pentru relaxare. Treptat, a simțit că poate mai mult și a trecut la alergare, apoi la înot și, în final, la ciclism, descoperind farmecul competițiilor care au impulsionat-o să caute performanța.
În urmă cu aproximativ 10 ani, clinica la care lucra a participat la triatlonul NoStress de la Mogoșoaia. Ana s-a înscris la ștafetă, acoperind probele de înot și alergare, însă a simțit un regret profund pentru faptul că nu avea o bicicletă și nici nu știa să meargă pe ea. Ideea de a parcurge întreaga cursă complet singură, neajutată de nimeni, i s-a părut fascinantă.
Din acel moment, și-a setat un scop clar: să devină triatlonistă pe cont propriu. Și-a cumpărat o bicicletă, a învățat să meargă pe ea și a urmat lecții pentru a învăța să înoate corect, deoarece la acel moment nu stăpânea tehnica. Înainte de pandemie, a debutat la triatlonul H3RO, la proba scurtă. A terminat competiția pe ultimul loc, dar a fost cea mai fericită persoană de la linia de sosire pentru că a dus cursa la capăt, promițându-și că își va îmbunătăți constant nivelul.
Astăzi, în timpul alergărilor lungi și al competițiilor, mintea ei nu se oprește: găsește soluții pentru cazuri medicale complexe de la spital sau își schițează idei pentru interviurile TV pe care le acordă frecvent. Cu toate acestea, triatlonul rămâne spațiul ei de libertate deplină:
„Dar în general când fac sport și mai ales în timpul triatloanelor este timpul meu cu mine, nu mai depind de nimeni, nu mai influențez pe nimeni, sunt doar eu cu mine și mă simt foarte bine. Din când în când avem nevoie să fim «singuri» în viața noastră, să nu avem influențe din exterior și astfel vom fi mult mai echilibrați și vom duce mai ușor stresul de zi cu zi.”
Următorul pas? Obiectivul ei major din acest moment este finalizarea unei curse Half Ironman. Chiar dacă recunoaște că mai are de lucrat la proba de ciclism , este hotărâtă să își împlinească acest vis, adaptând pregătirea la stilul ei intens de viață și la celelalte responsabilități zilnice.
O misiune dincolo de sport: să ajutăm oamenii să respire mai bine
Familia i-a fost alături în această „nebunie” frumoasă, oferindu-i susținere deplină, admirându-i puterea de muncă și însoțind-o ca suporteri la competiții. Deși copiii ei trăiesc în era ecranelor albastre, pe care le consideră adesea mai atractive decât sportul, Ana este convinsă că exemplul de determinare și muncă pe care îl văd acasă le va ghida pașii atunci când vor deveni mai înțelepți, arătându-le că visurile se împlinesc prin efort.
Mesajul Anei pentru toți colegii din club este un manifest pentru viață: odihna reală nu vine din statul în pat sau în fața ecranelor, acțiuni care doar obosesc creierul prin volumul rapid de informații. Resetarea autentică vine din sport, care pune sângele în mișcare, oxigenează creierul, îmbunătățește funcția inimii și ne ajută să ne păstrăm corpul tânăr pentru mai mult timp.
Iar această viziune se împletește perfect cu jurământul ei medical și cu obiectivul ei principal în viață:
„Să ajut oamenii să respire mai bine, ca astfel să le cresc performanța sportivă, să facă mai mult sport și astfel își vor menține corpul sănătos și tânăr.”
Ana nu face compromisuri: își îndeamnă toți pacienții operați să se apuce de sport. Iar cea mai mare bucurie a ei ca medic și sportiv este atunci când se întâlnește cu foștii pacienți direct pe traseele de concurs, mândră că a putut contribui direct la performanța și sănătatea lor.
Ana Maria Apostol este dovada vie că atunci când ai o structură mentală corectă și o disciplină de fier, nicio tranziție nu este prea grea și niciun obiectiv nu este de neatins.
Felicitări! Pasiunea, disciplina și munca intensă au dus-o în acest punct