Experiență împărtășită de Emilian Nedelcu
Să ridice mâna cine nu iubește energia de la pistă!
Miercuri seara. Pista de atletism de la Lia Manoliu. Atmosfera aia electrică pe care o știm cu toții când Unstoppable și Run to Sip își unesc forțele. E un vibe care te face să vrei să zbori, să tragi mai tare, să ții pasul cu grupul.
Planul era simplu și frumos: intervale de 400m. Cine a mai făcut, știe – e distanța aia “perfidă” unde viteza întâlnește anduranța, iar inima îți pompează adrenalină pură.
Dar seara mea de miercuri nu s-a terminat cu un high-five și un sentiment de triumf, ci cu o durere ascuțită în gambă și o vizită neplanificată la cabinetul medical.
Diagnosticul? Ruptură musculară.
Nu scriu rândurile astea ca să mă plâng. Fizicul se repară. Scriu pentru că vreau ca voi, colegii mei de alergare, să nu treceți prin asta. Povestea mea are câțiva “demoni” ascunși pe care i-am ignorat.
Rețeta perfectă” pentru dezastru (sau de ce mi s-a întâmplat mie)
Analizând la rece, ruptura nu a fost ghinion. A fost fizică și biomecanică. Am bifat, fără să vreau, o combinație de factori pe care vă rog să îi evitați:
- Factorul “Rugina” (Pauza de o lună): Veneam după o pauză de aproximativ o lună de la alergare. Mintea știa ce poate, dar corpul uitase. După o pauză, tendoanele și mușchii își pierd elasticitatea necesară pentru viteze mari. Să revii direct cu intervale intense după o pauză este ca și cum ai tura la roșu o mașină nepornită de mult timp.
- Fizica nu minte: La 94 de kg, sunt un alergător de categorie grea. La viteza de intervale, forța de impact pe picior se multiplică. Gambele mele au trebuit să preia șocuri uriașe la fiecare impuls, mult mai mari decât în cazul unui alergător ușor. Kilogramele în plus + viteza explozivă = presiune extremă pe fibrele musculare.
- Vremea și biroul: Adăugați frigul de afară (care rigidizează) și o zi lungă de stat la birou (mușchi scurtați).
Rezultatul? Un cocktail pe care gamba mea l-a refuzat categoric.
Prevenția este gratis. Recuperarea costă (mult)
Aici voiam să ajung. Adesea sărim peste încălzire sau credem că “merge și așa”, chiar dacă avem câteva kilograme în plus sau venim după o pauză.
Acum, în loc să fiu pe pistă cu voi, sunt abonat la ședințele de fizioterapie și TECAR. Terapia este miraculoasă pentru recuperare, dar costurile se adună incredibil de repede. Un pachet de recuperare poate echivala lejer cu prețul unei perechi de pantofi de alergare de top.
Calculul e simplu:
- 15 minute de încălzire serioasă = GRATIS.
- Revenirea treptată după pauză = GRATIS.
- 5 ședințe de recuperare + pauză forțată = timp pierdut și bani mulți.
Ce să faci ca să rămâi “Unstoppable” (și întreg)
Dacă vrei să te bucuri de sesiunile de intervale și iarna aceasta, mai ales dacă ești un alergător mai solid sau revii după o pauză, te rog să respecți aceste reguli:
- Nu reveni direct în intensitate: Dacă ai lipsit câteva săptămâni, nu veni la pistă să faci recorduri. Începe cu alergări ușoare (base building) pentru a reobișnui tendoanele cu impactul.
- Respectă-ți greutatea: Dacă ești la categoria grea (+90kg), încălzirea trebuie să fie dublă! Încălțămintea trebuie să aibă amortizare maximă, iar trecerea la viteză se face mult mai gradual.
- Încălzirea nu e negociabilă: Alocă minim 15-20 de minute pentru încălzire înainte de a intra în intensitate.
- Ascultă-ți corpul: Dacă simți o tensiune mică (“o jenă”), oprește-te. Nu eroismul te duce la finish, ci consistența.
Ne vedem în curând înapoi pe pistă! Până atunci, aveți grijă de gambele voastre și nu uitați: încălzirea e sfântă!