„Mami face sport ca să fie puternică”: Povestea cursei de 5h 50min a Alexandrinei Vasile

„Mami face sport ca să fie puternică.”

Răspunsul simplu al fiicei sale, dat unei verișoare care întreba de ce face Alexandrina Vasile atâta sport, rezumă o călătorie de peste un deceniu. O călătorie care a început nu cu o medalie, ci cu o bicicletă cărată cu metroul pentru că nu știa să o pedaleze și cu o panică de apă atât de mare, încât orice pietricică de pe fundul mării părea un monstru.

Pe 2 noiembrie 2025, în Belek, Turcia, colega noastră Alexandrina Vasile a oprit cronometrul primului ei Half Ironman la 5:50:57. Dar pentru a înțelege greutatea acestui timp, trebuie să ne întoarcem în 2011, într-o lume în care triatlonul părea un sport pentru extratereștri.

2011: IBM, ștafeta și mirajul „Super-Oamenilor”

Totul a început prin 2011, la o ștafetă organizată la Constanța, la Mamaia TriChallenge, unde s-a înotat în lac. Alexandrina lucra la IBM și a fost cooptată în entuziasmul general de Ștefan Duhovnicu, pe atunci șef la financiar.

„Ștefan era pasionat, făcuse Full la Oradea și ne mobiliza să facem echipe. Era o disperare după înotători, că erau rari! Trimitea mailuri la toată firma, făcea rost de bani pentru înscrieri. Reușise să adune la un moment dat peste 100 de oameni.”

Alexandrina a făcut atunci doar alergarea, dar stând pe margine și așteptându-și rândul, s-a produs declicul.

„Mi se păreau un fel de super-oameni înotătorii. Cum ieșeau ei din apă în costumele alea și mai aveau energie să alerge cu zâmbetul pe buze… Atunci mi s-a aprins în cap dorința să fiu și eu unul dintre ei.”

2013: Aventuri în parcare și bicicleta la metrou

Dacă dorința era acolo, logistica lăsa de dorit. În 2012 a mai făcut o ștafetă la Reci, iar în 2013 a decis că e timpul să aibă propria bicicletă. S-a dus la magazin, a cumpărat-o și… s-a uitat la ea.

„Nu știam să merg. Am plecat pe lângă bicicletă spre birou. La un moment dat, am sunat un coleg care știa să meargă, să vină să o ia el, iar eu am luat metroul.”

Școala de ciclism a Alexandrinei nu a fost pe șosele, ci în parcarea complexului de lângă Lacul Morii.

„Dădusem șaua la minim și mă echilibram pe ea câte 10 metri. Coboram, o întorceam și tot așa. În 2013 am făcut ștafeta de bicicletă la Fără Asfalt – deja avansasem!”, povestește ea amuzată.

Marele zid: apa care te strânge de gât

În același an, 2013, a încercat să atace și înotul. La bazinul de la Facultatea de Medicină, în două luni deja lega lungimi de înot craul. Părea simplu. Apoi a mers la mare.

„Când intram în open water, mă luau toate panicile pământului. Nu puteam respira, nu puteam controla brațele. Dacă îmi trecea apa de brâu, deja simțeam că mă înghite adâncimea. Orice pietricică îmi părea un monstru ascuns sub nisip, vedeam umbre care erau șerpi…”

A urmat o perioadă de resemnare. Deși în 2015 și 2016 a terminat competiții de WinterTri, cu înot în bazin, visul triatlonului de vară părea mort.

„Mă consolasem că nu voi înota niciodată. Intram în apă doar până la brâu și îmi era suficient.”

S-a refugiat în alergarea montană, unde se simțea stăpână pe ea.

2023: conspirația de la Nisa și „Fata Morgana”

Scânteia s-a reaprins neașteptat, pe munte, într-o discuție cu Simina Stan. Au descoperit că amândouă visau la aceeași „Fata Morgana” – triatlonul – și împărțeau aceeași frică paralizantă de apă.

În 2023, la cursa UTMB din Nisa, l-au cunoscut pe Alex Ion. Poveștile despre înot și încurajările lui au redeschis o ușă pe care Alexandrina o credea închisă. Așa a ajuns în 2024 la antrenamentele Unstoppable de la Lia Manoliu și, crucial, în cantonamentul din Thassos.

Thassos: neoprenul, barca și căzăturile cu SPD-uri

Cantonamentul din Thassos a fost punctul de cotitură. Acolo, Alexandrina a îmbrăcat pentru prima dată un neopren.

„Mi s-a părut extraordinară senzația de plutire. Eram mai mulți ‘neobișnuiți’ cu apa și am stat grupați, ne încurajam reciproc. Alex era cu barca lângă noi. La un moment dat, am întins piciorul și am realizat că nu mai ating nisipul. Am avut impulsul să ies, dar am reușit să controlez momentul.”

Tot în Thassos, încurajată de prietenul ei Victorin Văduva (care a tot bătut-o la cap să treacă pe cursieră), a decis să încerce pedalele automate (SPD-uri).

„Am fost la limită să rămân în adidași, dar am zis: ori la bal, ori la spital! În prima zi am mers excelent. A doua zi, am experimentat clasica căzătură de pe loc: când declipsezi pe o parte și cazi pe cealaltă,” își amintește ea râzând.

2025: anul curajului (și al lecțiilor)

Înscrisă la Half Ironman-ul din Turcia „într-un moment de curaj”, Alexandrina a avut un parcurs de pregătire plin de lecții.

La Timișoara (Olimpic), a luat locul 1 la categorie, descoperind că o acomodare de 10 minute în apă înainte de start îi liniștește panica.

La Atlantis Man, a abandonat la înot după 1000m. Dar nu din cauza panicii.

„Avusesem o săptămână cu mult stres, fetița mea fusese plecată în prima ei tabără și plângea la telefon. Dormisem puțin și prost. Am luat tot ce a fost pozitiv și am lăsat restul acolo. Nu l-am văzut ca pe un eșec.”

2 Noiembrie: cursa perfectă în „Land of Legends”

Și a venit ziua cursei. Belek, Turcia. O mare liniștită (după o recunoaștere făcută cu o zi înainte care a setat tonul mental) și un traseu plat.

Înot (1,9 km) – 51:13 (Locul 29 la categorie)

A plecat ușor, cu singurul obiectiv de a nu se lăsa copleșită.

„M-am împrietenit cu panica, a devenit mai mică, tolerabilă. Suntem prietene cumva,” spune ea despre monștrii care nu au mai apărut.

Bicicletă (90 km) – 2:55:55 (Locul 19 la categorie, Medie 30.55 km/h)

Aici s-a văzut antrenamentul pe noua cursieră și sfaturile nutriționale ale lui Alex Ion. A mâncat, a băut și a pedalat constant, o diferență uriașă față de momentul „parcarea 2013”.

Alergare (21 km) – 1:51:38 (locul 7 la categorie, medie 5:20 min/km)

Alergarea a fost, cum spune ea, „locul meu de joacă”. A reușit un negative split (a alergat a doua jumătate mai tare decât prima), depășind concurentă după concurentă și urcând până pe locul 100 la general feminin.

Timpul final: 5:50:57.

„Schema logică” a unei mame Unstoppable

Cum gestionează panica în viața de zi cu zi? Alexandrina aplică o lecție învățată din maternitate, din gestionarea tantrumurilor și a nopților nedormite.

„Mi-am propus ca în situații dificile să îmi fac o schemă logică: Sunt în pericol? Dacă NU -> Îmi doresc lucrul ăla? Dacă DA -> Mai încerc o dată. Frica e bună, te face să fii mai conștient.”

Pentru Alexandrina, antrenamentele nu sunt un moft, ci o lecție de reziliență predată fetiței sale. Când nu are timp, aleargă în jurul locului de joacă, cu copilul pe trotinetă după ea.

„Poate nu am o oră. Am jumătate de oră? O folosesc pe aia. Nu renunț.”

De la fata care mergea pe lângă bicicletă spre birou la femeia care termină un Half Ironman sub 6 ore, Alexandrina Vasile este dovada vie că limitele sunt doar niște puncte de reper temporare.

Felicitări, Alexandrina! Ești o inspirație uriașă pentru noi toți!