“You are an Ironman!”: Povestea lui Vlad Florea și cursa sa de la Klagenfurt
29 octombrie, 2025 / Nici un comentariu
Distribuie articolul
Anul acesta, Vlad Florea s-a alăturat celor care au reușit să finalizeze un triatlon pe distanță lungă, 3.8 km de înot, 180 km de ciclism și un maraton de 42.2 km, bifând prima sa astfel de cursă la Ironman Klagenfurt, Austria.
Drumul său către linia de sosire a fost însă plin de provocări, cea mai mare fiind o ruptură musculară care l-a scos din antrenamente timp de 12 săptămâni.
Am stat de vorbă cu Vlad despre cum a gestionat această pregătire atipică, ce l-a motivat să aleagă distanța lungă pentru debut și cum a trăit experiența primei sale curse Ironman.
Decizia: O provocare între prieteni
Ca multe povești bune, totul a început neașteptat. Motivația inițială a fost simplă: descoperirea limitelor proprii.
„Klagenfurt a fost dorința colegului nostru Silviu Petrescu, care prin această ocazie a devenit și el pentru prima oară Ironman,” explică Vlad. „Long story short, la o bere, el fiind deja înscris, a convins alți 4 colegi să participe.”
Provocarea a fost oficializată la ședința de final de an a antrenorului Alex Ion, care a propus o „cursă internă Unstoppable” în cadrul evenimentului din Austria. Vlad a acceptat. Decizia era luată în noiembrie 2024.
Obstacolul: 12 săptămâni de pauză forțată
Planul era stabilit, însă soarta a avut alte idei. Imediat după ce și-a atins un alt obiectiv (un semimaraton sub 1:30), Vlad s-a ales cu o accidentare gravă.
„În urma semimaratonului de la 1 decembrie m-am ales cu o ruptură musculară care m-a scos din joc 12 săptămâni, perioadă destul de mare din structura antrenamentelor pentru IM Klagenfurt,” povestește el.
Cu doar 5 luni rămase până la cursă și cu trei luni pierdute complet, pregătirea părea compromisă.
„Norocul meu a fost să primesc OK-ul [medical] cu o saptamână înainte de cantonamentul din Tenerife și m-am folosit de acesta la maxim pentru a crește nivelul la bicicletă.”
Restul pregătirii a fost un sprint: un program ciclic de încărcare și descărcare, cu creștere progresivă în volum, folosind înotul ca recuperare activă. Cheia succesului? Flexibilitatea și încrederea.
„Am avut noroc ca fiind un job în familie să găsesc înțelegere,” spune Vlad, care a ratat maximum 4 antrenamente în 5 luni.
„Cum ne-a tot repetat Alex [Ion], «aveți încredere în proces». Privind înapoi, nu contează numai destinația finală, ci și drumul până acolo este o aventură.”
Ziua cursei: agonie și extaz
Atmosfera la Klagenfurt a fost colosală.
„Când stai și aștepți să intri în apă și vezi 3000 de oameni care te înconjoară… am intrat în apă cu puls 160 numai din cauza emoțiilor,” își amintește Vlad.
După un înot strategic, a urmat proba de ciclism pe un traseu superb, cu suporteri care transformaseră cursa într-o petrecere.
„Oamenii sunt afară cu masa și cu boxele și încurajează lumea… abia atunci te simți pregătit de această cursa și spui «nu am cum sa nu termin».”
Dar cursa avea să-l testeze din plin.
Lovitura (la propriu)
Proba de bicicletă, deși frumoasă, a venit cu două provocări majore. Prima, o greșeală tehnică:
„Să mă păcălesc când am luat decizia să fac traseul de bicicletă cu o singură foaie,” o alegere care l-a costat pe urcările abrupte.
A doua, un ghinion teribil: „Pe la km 30 să fiu doborât de un domn care pe o urcare nu a reușit să se declipseze și a căzut peste mine.”
Deși a continuat, Vlad a tras mai mult decât trebuia la bicicletă pentru a recupera timpul pierdut, ajungând la proba de alergare „destul de încărcat”.
Zidul
Maratonul de la finalul unui Ironman este locul unde se testează cu adevărat caracterul. Vlad a început primii kilometri prea tare, iar consecințele căzăturii de pe bicicletă și efortul depus au început să-și spună cuvântul.
„Începând cu km 18 să resimt dureri și oboseală, iar la km 28 să cedez fizic, terminând ultimii km mai mult în mers decât în alergare.”
A fost momentul în care cursa a devenit o luptă pur mentală.
„La km 21 deja aveam gândul în minte să renunț… la km 28 am zis gata. Dar sunt convins că dacă aș fi facut asta, aș fi regretat foarte mult timp decizia, așa că am ales sa merg până la finish.”
„You Are an Ironman!”
Când a trecut linia de sosire, primul său gând a fost unul singur: „traumatizant”. Dar acel sentiment a fost rapid înlocuit de realitatea performanței.
„Este o experiență unică să auzi «You are an Ironman» și să bați clopotul și să treci poarta,” spune Vlad.
Reflectând la experiență, el recunoaște că beneficiul cel mai mare nu este doar medalia.
„Am realizat că limitele sunt mai mult psihice decât fizice, că tindem să ne complacem în general decât să le depășim. Mi-a oferit o rutină și o ordine în gândire, plus o încredere de sine că pot depăși momente grele.”
Pentru Vlad, rolul comunității Unstoppable a fost crucial, oferindu-i „uneltele” necesare, de la cantonamente la suportul moral al unor oameni care înțeleg sacrificiul.
Ce urmează pentru noul Ironman?
Obiectivul pentru 2026 este un nou Ironman, de data aceasta cu ținta sub 12 ore.
Sfatul lui Vlad pentru oricine se gândește la o astfel de provocare este simplu, dar profund: